Ramele – scurtă istorie (partea I)
Se spune că rama poate să adauge un plus de valoare tabloului sau, din contră, îl poate urâți.
Pe acest considerent mai ales, atunci când alegem o încadrare pentru tablou este bine să știm un pic de istorie a ramelor sau cum au ajuns astăzi să fie atât de “simple”.
Primele rame au aparut în biserici, fiind plăci de lemn unde pictura era parte integrantă din ramă, separată, de un șanț trasat manual, de partea exterioară, sculptată, care era de fapt cadrul. Acestea decorau altarele și în general erau sculptate înainte de a fi realizată pictura.
Odată cu îmbogațirea bisericilor și creșterea rolului lor în cadrul comunităților și cu dezvoltarea continuă a artei în general și a picturii în special și ramele au evoluat, în perioada Renașterii ele devenind bogat ornamentate. Tot acum pictura devina “publică”, nemaifiind apanajul exclusiv al bisericii. Familiile bogate încep să comande tablouri din ce in ce mai des, ceea ce face să apară rama de sine stătătoare, ce poate fi înlocuită. Acestea sunt acum produse de arhitecți. Ornamentate luxuriant și pronunțat, ele încă nu se diferențiază prea mult de la o țară la alta.
Urmează perioada Manieristă, curentul influențând artele de la arhitectură până la mobilier. De altfel, acum producătorii de mobila vor începe să confecționeze și ramele, evident în stilul mobilierului timpului. Astfel, vor apărea rame în stil baroc (decorațiuni elaborate și complicate în formă de flori, frunze, nuferi, îngeri), rococo (stilul baroc devine luxuriant) sau art-nouveau (linii rotunde, alungite, desprinse din natură, culori naturale).
Rama barocRama rococo Rama art nouveau
Contribuția Olandei în această istorie a ramelor a constat în două rame remarcabile prin inovație și frumusețe, ambele fiind construite din baghete cu îmbinările vizibile, și anume: ramele placate cu furnire exotice și ramele ebonizate – cu colțuri în cheie, sofisticate prin geometria lor specială și nu prin simbolistică și ornamente.
Rama glandeză decorată
cu carapace de testoasăRamă glandeză ebonizată
cu colțuri în cheie
Secolul XX revine la simplitate și frumusețe primitivă prin ramele “float”, rame care vin cu contururi simplificate, până la abstract. Ramele float sunt teoretic orice rame în care pictura se introduce prin față și este fixată prin înșurubare într-un distanțier aflat în profunzime. Aspectul minimalist al acestor rame corespunde foarte bine tendințelor actuale de decorațiuni interioare, cu spații aerisite, luminoase și mobilate cu piese puține.



Aceasta este numai o mică parte din evoluția acestor mici bijuterii numite rame. Internetul și presa de specialitate ne pun la dispoziție numeroase surse de informare pentru a putea face diferența între stiluri și a alege cea mai potrivită încadrare pentru o anumită lucrare. Un adevăr general valabil este că epoca picturii dictează epoca ramei. Cu alte cuvinte, dacă dorești o ramă pentru un tablou din secolul al XIX-lea este bine să-ți îndrepți atenția spre profile bogate, decorate luxuriant și nu spre rame moderne sau avangardiste.